29 decembrie 2007

Aho, Aho...

Aho, Aho de anul nou…

Sa ai multă sănătate,

Bucurii nenumărate,

Mese pline de bucate,

Zâmbet de seninătate.

Să începi un an mai bun,

Mai bogat ca pân-acum,

Cu dorinţe împlinite,

D-alte vise-nlocuite.

Să nu fii singur în anul ce vine,

Ci mereu să ai cu tine,

Un prieten sau mai mulţi,

Ca să ai cu cin s-asculţi,

Foşnet dulce în pădure,

Să priveşti un mugure,

Iarba-ncet cum creste mare,

Să vezi cum luna răsare.

Un an nou cu bunătate,

Plin cu iubire in toate,

Numai de bine s-ai parte,

La mulţi ani cu sănătate!

Inghetate prin pomi...



Fructe de iarna

Reintoarcere









Dupa ceva vreme, m-am reintors in locuri dragi.
Daca la sfarsit de vara anul acesta treceam prin Valea Berii, un loc frumos,... fie cu bicicleta fie cu masina, vara treceam des prin zona. Iata acum si iarna o plimbare cu masina pana acolo, aceleasi locuri frumoase, aceleasi poze, insa de data asta altfel, atunci locuri pline de vegetatie, acum locuri pline de zapada alba, frumos atunci, dar frumos si acum...va las si pe voi sa vedeti frumusetea acestor locuri atat vara cat si iarna.

flacarile iernii...


Flori vesnic tinere si pline de viata, imbobocite chiar si in mijlocul iernii, neclintite, inghetete de frig, transimit tuturor iubirea...

Cateva poze de pe malul raului Teleajan






4 decembrie 2007

Bradul de Craciun

Şi dacă tot am postat poze cu bradul de Crăciun, să spun şi câteva vorbe.
Cine nu îşi aduce aminte cu plăcere de vremea copilăriei? Mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă, când printre nămeţii de zăpadă, amintirile dau năvală in inimile noastre. ce frumos era când urcam pe deal cu sania in spinare... Ne amintim de Moş Nicolae, când seara ne puneam cuminţi ghetuţele făcute cu cremă la geam, aştepdând ca dimineaţa să găsim în ele diferite cadouri, dar în special dulciuri... De ziua de Crăciun, când ne trezeam şi-n faţa noastră vedeam bradul plin de bunătăţi... cu câtă bucurie şi sfială, aşteptam noi aceste momente! astăzi, ajunşi la altă vârstă... aşteptăm în continuare binecuvântatele sărbători, şi ne bucurăm împreună cu cei mici, amintindu-ne de vremurile ce-au trecut. Ce nu am da in schimb, ca măcar în noaptea Sfântă de Crăciun, să fim din nou copii, să ne bucurăm şi acum la fel de mult cum ne bucuram în trecut, să fim inocenţi, fără griji, cu buzele şi nasul murdare de ciocolată... alergând prin zăpadă şi mergând cu colindatul pentru a câştiga un bănuţ muncit cu multă sârguinţă, dar şi pentru distracţia de a fi împreună cu prietenii. Astăzi privim în urmă... nu mai suntem colindători ci suntem colindaţi, primim cu drag tinerii ce vin să aducă vestea bună a Naşterii Domnului şi retrăim clipele ce le-am trăit şi noi odată. ne bucurăm odată cu cei mici când ei descoperă pe rând cadourile puse-n brad... şi astfel totul e mai plăcut.
Să revenim însă în prezent...
ieri am trecut să văd şi eu din curiozitate faimosul brad din Bucureşti (cel din poze desigur). vai câta difereţă între zilele de vară când treceam prin acea zonă a oraşului şi faţă de această seară de iarnă... lumini peste tot, bradul falnic, şi mai presus de toate muzică adecvată sărbătorilor de iarnă. lume multă, toţi cu aparate foto sau măcar cu un mobil încercau să imortalizeze clipa, pentru a rămâne veşnică amintirea. singur umblând pe aleile parcului, parcă toată lumea era cu mine, sau poate mai bine spus toată lumea era a mea... calmul domnea şi zâmbete veneau din toate direcţiile. amintirile expuse mai sus izbucneau în suflet ca un spectacol de artificii...
ŞI TOTUL ERA DE VIS.