



Omule!
Ce eşti tu o viaţă-treagă?
De nu un călător pribeag,
Ce fără timp tu ai umblat,
Cărări, poteci lăsând în urmă,
În lipsa ta de timp...
Tu ai trecut pe lângă multe,
Iar ochiul tău nu a vazut,
Pe un’ treceai... ca să tot stai,
Să stai şi să priveşti înmărmurit,
Cât de frumos e drumul tău!